Ce e în neregulă cu tine, cu noi,
ce ni se întâmplă?
Ah, iubirea noastră e o coardă aspră
ce ne leagă rănindu-ne
și, dacă vrem
să părăsim rana,
să ne despărțim,
ea ne face un nou nod și ne condamnă
să sângerăm și să ardem împreună.
Ce e în neregulă cu tine? Te privesc
și nu găsesc în tine decât doi ochi
ca toți ochii, o gură
pierdută printre mii de guri pe care le-am sărutat, mai frumoase,
un trup aidoma celor ce-au alunecat
pe sub trupul meu fără a lăsa vreo urmă în amintire.
Și cât de goală ai trecut prin lume
ca un vas de culoarea grâului
fără aer, fără sunet, fără substanță!
În zadar am căutat în tine
adâncime pentru brațele mele
ce sapă, neîncetat, sub pământ:
sub pielea ta, sub ochii tăi,
nimic,
sub pieptul tău dublu, abia
înălțat,
un curent de o ordine cristalină
ce nu știe de ce curge cântând.
De ce, de ce, de ce,
iubirea mea, de ce?
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.