..călătorim să avem orizont, ascundem zăpezile în raftul cu blănuri, oglinzii - îi detonăm, imaginea cu părul cărunt și visul și cerul,ce-a aprins lumânările...ne pregătim de un măreț curcubeu, pe un alt fus orar...și cât de frumos ne veneau,ca turnate pe corp, cămășile cu râuri, pe pânza aleasă, cu fir de argint...ne veneau orbitor, diminețile...și eu - compun menuete, pictând flori translucide pe geam,în pavilionul cu unde albastre...să nu te pună dracul, să-i diluezi - inerției - virtutea și rostul...
- ai mers prea departe!
- uită-te bine!
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.