În pasul toamnei-ai mers prin suflet
Venind spre mine cu-al tău umblet
De mi-am compus o rugăminte
Ca să nu-mi tulburi cele sfinte.
Am presimțit un dor de tine
Când te-am văzut, dragă străine
În sufletu'-mi făcut bucăți
Zidit între prejudecăți.
Cum să te chem în vis de noapte
Să-ți dăruiesc iubiri în șoapte
Să-ți mângâi tâmpla cea fierbinte
Strivind atâtea jurăminte?
Aș vrea să te cuprind în brațe
În viață să fim doar paiațe,
Amanți în lumea aceasta nouă
Proscrișii picurați cu rouă.
Ești o plăcere care doare
Ești lacrima ce vrea să zboare
Secretul meu cu chip de înger
Lumină răsărită-n fulger.
Mă faci să te ador în vise
În gânduri care nu sunt scrise
Din teamă, tresăriri ferite
Enigme nedescoperite.
Sunt fericită-n astă clipă
Și chiar de mintea-n mine țipă
Îmi văd păcatul săvârșit
Pe care-n taină l-am iubit.
vezi mai multe poezii de: roryta