A fost o zi când mi-a trecut prin zale
Un spin otrăvitor al îndoielii
Ce-mi anunța sfârșitul amăgelii
Din aripi ce slujeau iubirii tale.
Când am simțit efectele răcelii
În strălucirea vechilor opale
Și-n stânci crescute-n țărmuri atriale,
Mi-am interzis cărările greșelii
Și-am părăsit durerea din armura
Străpunsă de secunda otrăvită
A timpului ce s-a-ntâlnit cu ura.
Pe-o cale nouă, înspre cer ivită,
M-am înălțat și-am căutat frântura
Din pacea doar de îngeri oferită.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu