Pădure cu brad sărat
Pădure privită din cerul înalt,
Ghirlandă sidefată-n adânc de sare,
Te prinde în horă şi joacă săltat,
În sârba venită din nor şi din mare.
Sare ce mereu zbori dintr-un colţ de cobalt
Floare eternă sculptată de vânt,
Păstrează-ţi mirosul cel dulce-sărat,
Primeşte-ţi cocorii cei albi, în avânt.
Pădure cu brad sărat,
Prinsă eşti de sus, ca un clopot de nori,
Văzută prin ochean pe margini de palat,
Ai ample, sărate şi suple comori.
Eşti, la privire, un dulce agat,
Pirită ascunsă în fund de pământ,
Tresaltă de bine şi uită de-oftat,
Cerc înscris într-o fărâmă de gând.
În loc de ochi, ai conuri de brad,
Iar în turn ai scări măreţe de piatră,
Roşie, albastră petală de jad
Şi-ai pâinea coaptă din praf, pe vatră.
Pădure cu brad sărat,
Rămâi statornică, verde şi rece,
Iar oricine te calcă prin munte şi sat,
Mereu se-ntoarce la tine, nu trece.
vezi mai multe poezii de: Aura Dan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.