e noapte si plânge poetul sub luna aprinsă
un far spre largul tristeții
lumina invită
noaptea mult asteptată de îngeri
de oameni, de stele, de vise
asternute în rânduri
o noapte pentru mine îmi zic
străinului îi umplu paharul, îi aprind țigara
sparg clepsidra gândindu-mă la inexistența timpului
si totusi
oglinda îmi arată reversul monedei
o poveste cu fețe transfigurate, riduri adânci
fruntea ninsă de gânduri
străinul plictisit de filosofie dispare
ca si fumul țigării
mintea poluează pagini
nescrise
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc Dana :)
M Horlaci (autor)
duminică, 15 septembrie 2019