Mi-e dor de nechezol în cesti de porțelan,
De un Carpați cu fire de tutun pe limbă,
Mi-e dor de timpul molcolm, ce nu schimbă
Împrejurările stabile-n fiecare an.
Mi-e dor de un ceai-dansant, într-un apartament de bloc,
Lâng’un magnetofon din ddr, cu benzi din vest,
Mi-e dor de samizdat, chiar dacă e rusesc,
Mi-e dor de tot ce -a fost, și dorurile-mi prisosesc.
Mi-e dor și de atmosfera gri, conspirativă,
De unde scurte, șoapte, vorbe cu substrat,
Mi-e dor de tot ce astăzi mi-a fost luat,
Mi-e dor de practica la cooperativă.
Probabil că mi-e dor de o lume simplă,
De un decor sărac, mai potrivit cu mine,
Mi-e dor de transfăgărășan și transalpine..
Și nu mi-e dor de ceață. Nici de serpentine !
Mizantropii de om îmbătrânit în lumea nouă,
Ce smulge zâmbete de la contemporani,
Mi-e dor de omul vechi, de-acum vreo patruzeci de ani,
Și mă-nspaăimântă omul nou. Și-afară plouă ...
vezi mai multe poezii de: Palaghia Eduard Filip
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.