Vreau să-mi revii cum te-nturnasei,
Ca o corolă de izbânzi pe-un stei de cer,
Să nu-mi pleci iarăși cum fugise-ți,
Tu ție însăți infinitu-ți efemer.
Și-o să-mi revii, când nu te înturnase-ți,
Fecioară-n fumuri învelindu-ți vraja,
Stihia mea, stigmat pe colbu-mi straja,
Complicea mea din leru-i-ler.
Un revolut și-o revolută,
Doi, poate trei bicisnici înveliți de dor,
Păresimi de uimire-n iarba crudă,
Ce-i învelise ceriului ‘cel stei prin nor.
vezi mai multe poezii de: Palaghia Eduard Filip
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.