Uite-un pliculeţ cu ceai!
Sunt în el bucăţi de floare,
ochii tăi dintr- o culoare,
pleoape-nchise când dormeai,
şeminee şi-un vătrai.
Lângă sobă, un pişcot,
trei andrele şi-o bunică,
un pitic ce ştie-tot
şi cinci aripi de furnică.
Pe veioză trei gângănii,
înşirate pe un pai,
le priveşti şi par mătănii
înnodate-n luna mai.
Şi de-ţi pare un descântec
ce-i urzit pe dor de ducă
o să-ţi desenez un cântec
pe trei frunze de lăptucă...
Dar să nu-ndrăzneşti să-l murmuri!
Sau să-l susuri, sau să-ngâni!
Pentru asta trebuie fumuri
şi o coadă de păun,
toate puse-ntr-un ceaun,
toate-amestecate bine,
foc cu ierburi de coline...
şi parc' ar mai fi ceva....
mâna ta în mâna mea,
pietre, pomi, un pic de munte
şi-un sărut suav pe frunte.
vezi mai multe poezii de: Palaghia Eduard Filip