Dacă vei păşi în oraşul meu,
o să întîlneşti mii de sacagii pe străzile-miracol.
Fiecare poartă un recipient de cleştar
din care curg picături de hidromel.
Li-s dulci bătrînilor giuvaergii
canaturile droşcelor încărcate cu turtă
Şi dintre valtrapuri de atlaz
se iuţesc, pe şosele de alabastru,
milioane de licurici înzorzonaţi
cu limpezimi de şofran.
În fiece cotlon zăreşti cîte un teatru de păpuşi
înlăuntrul căruia, marionete din zahăr candel
fac jonglerii cu stafide şi pricomigdale.
Am supus, pe graniţele de marmeladă,
fete morgane. Grăniceri. Şi odalisce din coacăze.
Ele aşează în paşaportul fiecărui imigrant
Naufragii pe mări din sirop de mentă
şi penele corăbiilor din mătase.
Desenez în fiecare dimineaţă
un cer de poveste.
Aşa că, dacă vei păşi în ţara mea,
o să devii şi tu locuitor fermecat
al Regatului de dincolo de negură.
vezi mai multe poezii de: Palaghia Eduard Filip
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.