Între munte și mare
E un semn de-întrebare:
E pământ sau e apă
De la care se- adapă
Frumuseți picurate
Din istorii uitate?
Biserici mărețe
Parcă vor să te-învețe
Să ajungi doar cu barca
În Palma de Mallorca.
Pe străduțe înguste
Mugur de vis plesnește
Și clădiri seculare
Te privesc cu mirare.
Piața Spaniei, zveltă
O percepi desuetă,
Palmierii suspină...
Dar ei n-au nicio vină
Că nu pot să umbrescă
Statuia cea regească.
Catedrala din mare
Strălucește în soare
Și vapoare le-îndrumă
Către portul de spumă.
Insula însorită
Este mereu ispită
De plăcere divină...
Sufletul e de vină
Că a rămas în măslinul
Singular fiindcă- i primul
Pe pământul cât palma...
Ce- mi doresc să fiu spuma
Aruncată de mare
Ca un semn de-întrebare!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.