Pământ străfulgerat de-a vremii fire
Azi sapă-n tine cei răpuși de sete,
Oceanul tău pe cine să îmbete
Când tu defapt ești doar o amintire!
Ți-au cunoscut valoarea toți nebunii
Știind că lângă tine se trăiește,
Dar pomul înflorit nu glăsuiește,
Tu oare știi că l-au vândut stăpânii?
Pe câmp nici floarea nu mai înflorește
A obosit să fie tot mai rară
Din zi în zi ea crește-n altă țară,
Pământ bogat, azi cine te iubește?
În trupul tău, comoara-i numai una
Și-n oglindirea ei e numai ceață...
Eroii mor dar se trezesc la viață,
Atunci când cerul își îmbracă luna.
Poate-ntr-o zi când cerul și pământul
Se vor privi prin ochi de poezie
Și va renaște iar o Românie,
La fel de pură cum a fost cuvântul!
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.