Pamfleț 2 - Adina Speranta
Poezie adăugată de: Adina Speranta

    duminică, 19 ianuarie 2020

S-a stins și ultima speranță,
greu este drumul prin calvar,
apare-un demon ce se-agață
de cartea ruptă de tipar.

Noi poezele stau la coadă
cu coapsele strâmbate hâd,
se-nghesuie azi toți să vadă
ce-ascund sub poale și cum râd.

Ah, râd de biata rimă spartă
bucăți pe mozaic verbal
și-n iureșul poetic, iată
cum ritmul fuge în aval

prin bolovani mușcați cu sete
de noi pigmei aurolaci,
săltând cu vântul prins în plete
se-mpiedică de-un val, stângaci.

Din modernismul pus în oală
rânjește un ciolan nefiert,
ai rupe-o halcă literară,
dar nu ai vână de poiet.


adina v.

13.01.2020



vezi mai multe poezii de: Adina Speranta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte frumos, Ina!
Așa este, un câmp părjolit care-și arată goliciunea :)
Te pup!
Adina Speranta (autor)
luni, 20 ianuarie 2020


:) M-a ”bucurat” un anume premiu de anul acesta :)
Adina Speranta (autor)
luni, 20 ianuarie 2020


Măiastră-i pasărea ce cântă
Când simte inima că- i frântă...
Își caută un loc în codru,
Căci pe câmpii, vântul cel negru
Împrăștie cu spori de rime
Și infectează cu asprime
Cuvânt, gramatică și vers...
În timpul lung care s- a scurs
De când izvorul poeziei
Dădea frâu liber freneziei
Nimic nu a mai înflorit
Pe câmpul negru, pârjolit...
Ina M.
duminică, 19 ianuarie 2020


Supărată, nu glumă
maresalmusca
duminică, 19 ianuarie 2020