O mie de-întrebări și-așteaptă rândul,
Cu cele care n-au primit răspuns,
Într-un infern dantesc de nepătruns,
Din universul unde-mi zboară gândul.
O liră și-un alai de muzici scoală
Un duh ascuns într-un totem de lut,
Ce-și înfiripă trupul nenăscut
Din fierberea cazanelor cu smoală.
"Rămâi, tu, înger decăzut!", îmi zice,
Deși m-agăț de-un drum spre lume eu,
De lira-însingurată-a lui Orfeu.
Oi fi cum simt, sau nu, Euridice?
Nu-i niciun gând al meu să înțeleagă
Dacă Orfeu e-aievea sau e vis,
Dacă-a venit ori, poate, m-a ucis
Cu-înamorarea lui amar-dulceagă.
Până mă dumiresc... sunt Beatrice.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.