Către Ines (din Byron) - Panait Cerna
Adăugat de: Adina Speranta

Nu mai surâde nopții ce-n mine a pătruns...
Vai, de ce port de-a pururi o frunte-ntunecată?
De ce zâmbirii tale nu-i pot găși răspuns?
Cu ochii uzi cerși-voi Destinului un dar:
Să nu cunoști ce-i plânsul, copilă fără pată -
Ori, niciodată lacrimi să nu verși în zadar...

Tu vrei să știi ce chinuri și-au stors în mine firea,
Înveninând izvorul plăcerii pamântesti.
De ce vrei să descoperi și să cunoști durerea,
Pe care nici tu, sfânto, nu poți s-o îmblânzesti?
Tu, poate, crezi c-amorul sau ura ce nu iartă
Sfărmat-au lira dulce din sufletu-mi pribeag...
Iubire, ranguri, nume: deșertăciuni șirag -
Nu ele mă făcură să blestem a mea soartă -
Nebun să fug departe de tot ce-aveam mai drag...

Ci-i un urât de moarte, ce naște pentru mine
Din tot ce-aud sau pipăi cu stinsele-mi lumine -
Frumosul nu-mi mai place; iar ochii tăi - chiar ei -
Abia mai au un farmec de-o clipă-n ochii mei...

De-ar ocoli cu anii pamânturile toate,
Să fugă de el însusi niciun pribeag nu poate -
De-a pururi simt pe suflet un aspru bici de rele:
Neadormitul demon al gândurilor mele...

Să scânteie plăcerea în ochii fiecărui!
Să guste alții-n tihnă din cupa ce le-o dărui!
Râzând, plângând de multul fior și nebunie,
Viseze că norocul va ține-o vecinicie!
- Ci eu atât aș vrea:
Să n-aibă-o deșteptare asemeni cu a mea...

Eu câtă să cutreier ținut după ținuturi
Și-al amintirii blestem să mă urmeze-n drum...
Zadarnic fug de dânsul, în van încerci să-l scuturi
O mângâiere numai mi-a mai rămas de-acum:
Să știi - de-ar fi să-ntâmpin un nou potop de rele -
C-am încercat odată pe cel mai greu din ele...

Dar care mi-i restriștea, mă-ntrebi? Ah, nu-ntreba,
Mai bine sfântul zâmbet pe chipul tău readu-l...
O, suflete, zâmbeste mereu și nu căta
Să rupi un val sub care găși-vei numai iadul.



vezi mai multe poezii de: Panait Cerna




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.