Chemare - Panait Cerna
Adăugat de: Adina Speranta

Priveşte!... Cerul semănat cu stele ─
Chip purtător de zâmbet şi de vise ─
Înseninează pământeşti abise,
De mult ce caută cu drag la ele;
Şi toată fericirea lui senină
O-ntipăreşte pe pământ şi mare ─
Şi iarăşi lutul omenesc tresare,
Tinzându-şi dornic braţele-n lumină...
Surâzi, şopteşti, tot sufletul aeve-i ─
S-a risipit cu mirosul din floare.

...Aşa era, când pieptul cald al Evei
A tresărit de-ntâia-nfiorare.
Şi tot aceleaşi raze o scăldară
Pe Gretchen, când, robită, biruită,
A răsărit la geam, cătând afară
O umbră şi temută, şi iubită,
Şi-n strigăt de porniri biruitoare,
Plecată peste marginea ferestrii,
Căzu cu mlădierea unei trestii,
La pieptul celui fără de iertare.

*

O, noapte albă, soră cu iubirea,
Atât de fericită şi bogată,
Ai strălucit şi pentru mine-odată,
Când ochii mei îţi răsfrângeau zâmbirea.
În părul meu jucau luciri din stele,
Iar sufletu-mi se înfrăţea cu toate ─
Garoafe tremurau împurpurate,
În creştetul fermecătoarei mele.
Şi valurile lumii, amândoi,
Le despicam, neştiutori de ele ─
De-ar fi venit chiar noaptea de apoi,
Tot n-ar fi şters surâsul vieţii mele.

De-atunci, pe visul nostru depărtarea
A troienit atâtea clipe reci ─
O, noapte albă, soră cu visarea,
Eu te credeam pierdură pentru veci!
Dar astăzi mă priveşti din nou în faţă,
Prin mii de ochi ce scapără scântei;
Acelaşi dor, aceeaşi caldă viaţă
Îmi poartă paşii către casa Ei...
Şi ţese iar aceeaşi primăvară
La visul început de amândoi...
O, suflete al meu! Aleargă, zboară ─
Pierduta noapte vine înapoi.

Ce zeu şi-a-ntors privirea spre pământ,
Atât de fericită şi senină,
De se revarsă-atâta farmec sfânt
Din tronul lui, spre globul cel de tină,
Şi-a pus în aer zâmbete fugare
Şi dor în inimi de privighetori,
Iar în făptura ta nencăpătoare
Atâta nesfârşită adorare,
Că se revarsă-n lacrămi şi fiori,
Şi plângi pierdut şi tremuri să nu mori?

*

O, vino, steaua mea! S-a stins acum
Şi cea din urmă lampă la fereşti,
Şi nu mai vezi, pe zidul de la drum,
Cum scad şi cresc lungi umbre omeneşti,
În mândru-mpodobitele balcoane
Şi cea din urmă şoaptă a murit ─
Doar somnul, plutitor în nesfârşit,
Împarte râzătoarele-i icoane...

O, vino, vin! e ceasul de iubit!

Subt uriaşa aripă-nstelată,
Tot necuprinsul tace fermecat ─
Doar de departe vine tremurată
O doină de drumeţ întârziat.
Ascult-o cum descreşte şi cum moare,
Sorbită-n pacea largă de sub cer:
Sunt grijile ce zboară spre uitare ─
Aşa s-or stinge vechile dureri,
La pieptul tău de foc, suspinătoare!

O, vino, vin! cuib cald de mângâieri!

Nu simţi cât de aproape e iubirea.
Copila mea? N-auzi în jur de tine
Chemări întretăiate de suspine?
De m-ai uitat, pe veci, în drumul jelei
O clipă doar alină-mi pătimirea ─
Dă la o parte aripa perdelei
Şi-arată-te, în toată strălucirea!
Uimit de luminoasa-ţi arătare,
Să te culeg adânc în ochii mei
Şi, coborând pleoapele-arzătoare,
Pe veci să-nchid icoana ta în ei,
Ş-apoi să mă cufund din nou în noapte...

O, vino, vin, cu stinse, calde şoapte!

Dar ruga mea n-ajunge pân' la tine ─
Ca nişte pasări triste, aiurite,
În geamul tău bat doruri şi suspine,
Şi iar se pierd în noapte, ostenite.

Dormi tu, iubita mea? Dormi lin, dormi lin,
Pierdută în visări amăgitoare!
Eu ţi-aş trimite-o şoaptă, un suspin,
Să-ţi spuie inimii, cu-nfiorare,
De-un vis mai drag, de nebunii divine, ─
Dar şoapta mea n-ajunge pân' la tine!
Dormi lin, dormi lin, iubita mea, visează!
Cum nu sunt serafimul tău de pază,
Să te privesc cum dormi suspinătoare,
În focul tinereţii,
Şi, auzind a dragostei chemare,
Să te trezesc din somn cu-o sărutare,
La visul cel dumnezeiesc al vieţii!

*

...Dar ce lumină-apare la fereastră?
Ce mână albă flutură-n perdele?
O, stelelor, ce-i strălucirea voastră,
Pe lângă zâmbetul alesei mele?
Tăceţi de tot, voi, vânturi şoptitoare!
Ea spune un cuvânt ─ tăceţi, tăceţi!
Din buzele ei dulci, tremurătoare,
Porneşte-acum un sol puternic, care
Aduce mii de morţi sau mii de vieţi.
...Şi tainic stelele au prins cuvântul,
Şi-l repetară-n crânguri cântăreţii,
Şi din adânc a tresărit pământul,
Simţind din nou în el scânteia vieţii.



vezi mai multe poezii de: Panait Cerna




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.