Pântec de utopie - Cristi
Poezie adăugată de: Chrisforever

    vineri, 26 aprilie 2019

e greşit să crezi
că ne putem tasta pe suflet
fără să se deschidă
din când în când
fereastra unui zâmbet
prin care să intre
prima lege a atracţiei.

o nuanţă înfocată de vis
îmi strânge toate punctele de sprijin
să le aşeze ca pistrui
pe fiecare pântec de utopie
în care noi am existat.
aşteptarea îmi respiră altfel
de când mi-am sedat secundele
cu tine
ca să simt eternul cum exultă
în ipoteza sărutului tău.

tu eşti tot mai frumoasă
în simetria ta cu graţia lunii.
fiecare pas îţi sună
a remediu pentru antiscrisul de poet.
în ochii tăi sunt versuri
cu aromă de celest,
ascunse parcă de un legământ sever
să-mi fie ploi compacte numai mie,
să-mi fie numai mie
doruri îngropate în fiori.

sapă, iubire,
până cazi adânc în mine
şi ai să-mi vezi subsolul dragostei
unde plămânii mi se conjugă
doar cu rădăcinile tale.
acolo nu sufăr de boli sofisticate,
am doar pigmenţi de ruşine pe buze,
că nu te ştiu pe gust,
deşi miroşi a veşnicie
atât de mult
că mi s-au copt
poeziile
în tine.



vezi mai multe poezii de: Chrisforever




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.