așa de triști
ochii scormonesc locuri ascunse
mâinele desprinse din trunchi
pipăie din amintire
cenușa rămasă
astăzi
îți port pantofii și mersul tău
ascunde ceva nerostit
ca o toamnă târzie pe dealuri
străbat
cu pașii de plumb
și parcă
e-o mlaștină drumul
iar umerii însângerați de povară
amintesc clipei
tălpile obosite
lustruiesc timpul cu batista iubirii
si ajung
unde nervoasă ploaia
lasă adânci
urme de tată
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.