Uneori îmi închid ochii
ca să te văd mai bine -
așa cum văd flacăra zorilor
în adâncul de piatră al nopții.
Alteori îți presimt căldura
în viscolul iernii
și-ți aud vocea
în tremurul frunzei.
Nu ești lângă mine,
însă nici măcar veșnicia
pustiului nu poate despărți
două suflete gemene,
două fărâme de divinitate
care se caută și se regăsesc
cu aceeași bucurie
cu care pasărea spin
se stinge în cântec...
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.