Paranoia
Focul arde-n mine tot ce este sterc
Vremea lasă urme pe cărbunii vieții
Eu rămân același deși anii trec
Cresc în mine tainic zorii dimineții
Frânt de așteptare ochii mi ridic
Pe un vârf de brad luna se agață
Eu în frigul nopții m-am făcut covrig
Vreau să trec Carpații pe un fir de ață
Ce mi se întâmplă nu pricep nici eu
Paranoia-i mare sub o lună plină
M-am visat aseară într-un chip de Zeu
Mă gândesc că numai țuica e de vină
Am furat orbește visul unui orb
Viața mea firavă încă zăbovește
Am spart cupa vieții si-am rămas c-un ciob
Anul ăsta sigur moșul m-altoiește
N-am crezut în vise fiindcă m-am temut
Ce mi-a stat în cale am lovit cu maiul
Timpul însă trece chiar dacă n-am vrut
Mi-am trăit traiul, mi-am mâncat Mălaiul
M Horlaci 14/12/16
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mi-a plăcut mult ce am citit.
ellsa
duminică, 18 decembrie 2016