Monumentale trupuri de statui
Priveau de dincolo de piatra rece,
Cum un convoi de frunze se petrece
Cu vălul lui năvalnic și gălbui.
Năucitorul vânt, cu zbor pieziș,
Scria poeme-n parcul cu eresuri
Și învelea aleile în versuri -
Spirale-nvâltorate de frunziș.
Doar un moșneag mai căuta un vis
Pe-o bancă adormită în tăcere,
Răpită de-întuneric și unghere,
Ca cel mai enigmatic paradis.
Ninsoarea de pe-obrazul cel bărbos
Vorbea despre-ndelunga lui trăire
Și despre fuga fără șovăire
De pe un soclu. Era Făt-Frumos...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.