Cu parfum, miros, culoare,
Cu albul în ziua vestitoare,
Aș vrea și eu să fiu o floare
Cum e ghiocelul în soare.
E clopoțelul ce dă știre,
Dar e țanțoș ca un mire,
Cu petale albe de cleștar,
Creând iubirea unui lăstar.
Ghiocelul aduce o nouă viață,
După viscol, nori și ceață,
Lăsând haina de zăpadă,
Când vin toți la el să-l vadă.
Apoi strălucind mai mult în soare,
Adoarme la fel ca orice floare,
Sub lumina lui măreață
Și-n povestea de dimineață.
Îl culegeam ușor în genunchi,
În grupuri sau mănunchi,
Cu multe flori de sărbătoare
Și-apoi facem o cântare.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Apreciez ideea poeziei, îmi plac și mie florile, dar ca să fie poezie această postare ar trebui să verificați metrica, ritmul...
Adina Speranta
luni, 22 februarie 2021