Vă întreb pe voi îngeri de pază
Care zi și noapte stați de priveghe
Cum înfloresc crinii serafici
Din țărâna de pe morminte opacă?
Cum cresc din cenuşă aripile
De foc ale Pasărei Phoenix,
Înveșmântând cu lumină
Cerul întreg și pământul?
Pe jeratecul crugurilor celeste
S-au topit sorii şi galaxiile
Şi s-au umplut clepsidrele
Cu nisipul de aur al stelelor.
Râurile de sânge ale veacului
S-au vărsat în ocean amurgind.
Pe pământ au rămas însingurate,
Încremenite în rugăciunea
De seara doar oasele fragile
Ale sfinților mărturisitori
Să se albească precum varul
Precum fosforul înțelepciunii
Divine, felinare aprinse
Să ne lumineze calea,
Pe colinele pe care vom înnopta
Până când se va crăpa iarăşi ziuă.
Tot așa și Phoenix, pasărea nemuritoare,
Şi-a făcut cuib în întunericul nopţii
Şi aşteaptă acolo până când
O nouă dimineaţă va înflori
Din lujerii de lumină lină
Ai Logosului increat.
Copyright © 2017 Marin Mihalache
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache