De te-aș păstra în brațe o secundă
Și mâinile de dor ți-ar fi legate,
Cuvântul meu și gura mea profundă
Te-ar transforma în hrană peste noapte.
Am sta departe de oglinda lumii
Făr' să cunoaștem ne-nceputa soartă
Și am trăi în pântecul legumii,
Să nu știm cine iese iar pe poartă!
Eu fara să cunosc altar de stele
Urmez cărarea care mi-a fost dată...
Pășind pe urma visurilor mele,
Țintesc din nou la chipul tău de fată.
Și tot înaintez spre-un colț de plajă,
Lăsând sărutul să te înconjoare...
Deasupra ta mă las cuprins de vrajă
Și tremur cu urgia la picioare!
Aștept să treacă vremea că-i nocivă
În timp ce tu îmi ieși din nou în cale,
Îngenunchez că totul mi-e-mpotrivă
Și gust din mustul lacrimilor tale!
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.