S-a răsfirat prelung o adiere,
A tămâiat cu flori de liliac
Pridvorul și-o arcadă de cerdac
Și-a adomit pe-o clipă de tăcere.
Un duh amar, din buruieni de leac,
S-a îmbăiat în fagurii de miere
Ai zorilor și-n spuma de plăcere
A unui tril duios de pitpalac.
Un nor cu straiul alb, de heruvim,
Se minuna de fluturi efemeri,
Căci vișinul s-a scuturat sublim,
Ca sufletul ninsorii de poveri
Și pare-un tânăr în Ierusalim,
Întâmpinat cu mii de primăveri.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.