În vremurile de-altădată
Desţeleneai câmpia bolţii
Cu târnăcopul ca să poată
Lumina să-şi înfigă colţii.
Puneai la jug să tragă luna
Şi-n urma ta seminţe moi
Îşi făureau pe cer cununa
De spice tremurând vioi.
Cutreierai apoi prin lume
Să scuturi velinţa tăcerii
Şi zorii începeau să sune
Din clopoţelul deşteptării.
Pe ţarinile dezvelite,
Plesneai din biciul tău de foc
Iar lanurile ciufulite
Cu vântul se-ndemnau la joc.
Prindeai zăbala ştrengăreşte
De botul ştirb al unui nor
Şi prins de coamă, voiniceşte,
La trap porneai prin cer, în zbor.
Dar de un veac, aşa îmi pare,
N-ai mai venit, păstor vioi,
Iar norii, cu înverşunare,
Toarnă puhoaie din butoi.
03.05.2016
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dana , eu chiar nu inteleg reactia ta...Fiecare poate interpreta asa cum simte( ma refer la pastor) . Si da, este acel pastor care are grija de noi , ne aduce lumina in suflet , bucuria ...cand el lipseste suntem tristi , poate varsam lacrimi ...
Sau poate fi soarele ...in alta varianta, simpla.
Sau poate fi iubirea , metaforic vorbind.
De aceea am scris ...păstorul este cel din sufletele noastre ! Nu inteleg de ce te superi si crezi ca esti nedorita si ca ai deranjat cu ceva.
Regret, dar chiar nu inteleg ...
Adina Speranta (autor)
marți, 10 mai 2016
cer scuze de am inteles altceva..oricum..altceva ce nu are nici o legatura cu versurile tale..
nu mai deranjez!
e mai bine..
probabil nu e locul meu pe aici..desi m-am straduit sa raman...regret ca doar recent. mi-am dat seama de acest lucru!
dar...v-am iubit pe toti...pe toti LA FEL!
multumesc frumos!
cu bine!
danab
luni, 09 mai 2016
Mulţumesc, Dana, George, Andreea Cristina, Pavel, aspiranta , Petru .
Domnule Samoilă, păstorul cred că l-a citit :))
Dana, păstorul este cel care se află în sufletele noastre :)
Vă îmbrăţisez pe toţi , cu drag! :)
Adina Speranta (autor)
duminică, 08 mai 2016
Pǎstorul poate mai existǎ, dar se pare cǎ s-a lǎsat convins sǎ cutreiere supermarketurile, împins de umbrele civilizaţiei. Ceva trebuie sǎ existe ca sǎ-l facǎ sǎ se întoarcǎ la menirea lui. Este un poem frumos! Poate-l citeşte şi pǎstorul!
samoilǎ
samoila
sâmbătă, 07 mai 2016
Lecturat cu o plăcere deosebită!
Petru
sâmbătă, 07 mai 2016
Puneai la jug să tragă luna
Şi-n urma ta seminţe moi
Îşi făureau pe cer cununa
De spice tremurând vioi.
Cutreierai apoi prin lume
Să scuturi velinţa tăcerii
Şi zorii începeau să sune
Din clopoţelul deşteptării.
Ma inclin in fata versului tau!
aspiranta
joi, 05 mai 2016
Plăcute sunt versurile tale..Te citesc cu drag..
Multă inspiraţie şi pe viitor
pavel_i
joi, 05 mai 2016
Exista o muzicalitate aparte in scrierea ta.
Felicitari
Catalina.
joi, 05 mai 2016
Mi-a plăcut mult poezia scisă în stil clasic şi cu un mesaj aducător de liniste sufletească.
Andreea Cristina
joi, 05 mai 2016
Îţi simt foarte bine aceste versuri.
Mi-au placut
george
joi, 05 mai 2016
citind poezia,gandul m-a dus la Pastorul sufletelor noastre,Hristos!
nu stiu daca tu la El te-ai referit..dar stiu ca poezia e deosebit de frumoasa!
cu drag,fii binecuvantata,Adina!
danab
joi, 05 mai 2016