Păstorit - bragagiu
Poezie adăugată de: bragagiu

    vineri, 22 aprilie 2016

Ziua moale se apleacă
Și prin munți găsi sălașul,
Iară seara bate-n toacă
Vremii calculând făgașul.

Și privește-n cer de unde
Turmele de-argint coboară
În visări de-a se ascunde
Pentru-o viață-n primăvară.

Se aude chemând stele
Glasul de privighetoare
Doar mai strigă cucuvele
Să-ntrerupă din cântare.

E o liniște de basme
Îmbrăcată violetă,
S-oglindesc în lac fantasme
Cu o grație cochetă.

Iar văzduhul curge proaspăt
Fără tulburări de vânturi
Și eu nu mă simt ca oaspăt
Prin căderile de-avânturi.

Liber de la orice știre
De e rea sau de e bună
Rugăciune-n mulțumire
În odăjdii de la Lună.

Prind cu fibrele ființei
Și lărgimile de stepe
Ciobănașul Mioriței
Fluierașul cum începe.

Că s-opresc turme pe ceruri
Din păscutul lor noptatec
Și adună din eteruri
Cântecul primăvăratec.

Și-i atâta-n lume pace
Că oricine ce-o ascultă
Sufletul poate să-mpace
C-o minune și mai multă...
Victor Bragagiu



vezi mai multe poezii de: bragagiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dragă Mari, Issa, Alex! Mulțumesc din tot sufletul!
bragagiu (autor)
duminică, 24 aprilie 2016


Cu ajutorul cuvântului creezi imagini frumoase, te felicit.
alex marian
vineri, 22 aprilie 2016


Din versurile tale răzbate atâta sensibilitate! Am citit cu plăcere.
Issa
vineri, 22 aprilie 2016


Mi-a făcut plăcere s-o savurez.
Alte comentarii sunt de prisos.
Mari
vineri, 22 aprilie 2016