Ziua moale se apleacă
Și prin munți găsi sălașul,
Iară seara bate-n toacă
Vremii calculând făgașul.
Și privește-n cer de unde
Turmele de-argint coboară
În visări de-a se ascunde
Pentru-o viață-n primăvară.
Se aude chemând stele
Glasul de privighetoare
Doar mai strigă cucuvele
Să-ntrerupă din cântare.
E o liniște de basme
Îmbrăcată violetă,
S-oglindesc în lac fantasme
Cu o grație cochetă.
Iar văzduhul curge proaspăt
Fără tulburări de vânturi
Și eu nu mă simt ca oaspăt
Prin căderile de-avânturi.
Liber de la orice știre
De e rea sau de e bună
Rugăciune-n mulțumire
În odăjdii de la Lună.
Prind cu fibrele ființei
Și lărgimile de stepe
Ciobănașul Mioriței
Fluierașul cum începe.
Că s-opresc turme pe ceruri
Din păscutul lor noptatec
Și adună din eteruri
Cântecul primăvăratec.
Și-i atâta-n lume pace
Că oricine ce-o ascultă
Sufletul poate să-mpace
C-o minune și mai multă...
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu