Pat de frunze îmi așterne nucul din grădina- n vise
Și în pânză de păianjen cad speranțele, sunt prinse.
E octombrie, se scaldă soarele în frunze moarte,
Crezi că- i vară, fluturi zboară în iubirea spusă- n șoapte.
Parcă- i vis și parcă- aevea- i ziua mirosind a vară,
Repetată și dorită după-amiază...a câta oară?
Dar nu mai contează fiindcă sufletul știe să guste
Din lumina înmulțită sub a crengilor largi fuste.
În bucăți cad ele, frunze se aștern încet în paturi,
Cuverturi galbene, roșii... fine ca niște brocarturi.
Și mă- ntind pe ele, moale, las trupul să se scufunde,
Ciripit vesel de vrăbii mirosul de toamnă- ascunde.
Frunzele mă- mbrățișează, duhul verii dând târcoale
Nucului cuprins de soare, raze- n crengile lui goale!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Si la mine, Adina....și tare-i bine! Mulțumesc pentru trecere!
Ina M. (autor)
miercuri, 23 octombrie 2019
M-am întins și eu pe patul de frunze asemeni brocartului și am ascultat ciripitul păsărelelor :)
Mi-a dat o stare de bine poezia ta, Ina!
Știi, la mine încă e vară :)
Adina Speranta
miercuri, 23 octombrie 2019