Fruntea ca un drapel pierdut,
Te târâsc când sunt singur,
Pe străzi reci,
Odăi negre,
Strigând în chinuri.
Nu vreau să le dau drumul
Mâinilor tale clare şi complicate
Născute-n oglinda închisă a mâinilor mele
Tot restul e desăvârşit,
Tot restul e şi mai de prisos
Decât viata.
Sapă pământul sub umbra ta.
O pânză de apă lângă sâni,
În care să te-neci
Ca o piatră.
vezi mai multe poezii de: Paul Eluard
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.