Critica poeziei
de Paul Eluard
Vîlvoarea a trezit din somn pădurea,
Trunchiurile, inimile, mîinile, frunzele
Și fericirea strînsă-ntr-un buchet,
Topit într-o dulceață ușoară, amețitoare.
O pădure deasă de prieteni
Ce-a răsărit în jurul verzilor fîntîni
Ale acestui soare-alintător
Țîșnind spre ceruri din butucii-aprinși.
Garcia Lorca a fost ucis.
Cămin adăpostind o vorbă numai
Și buze-mpreunate spre-a ține-n ele viața,
Un prunc lipsit de lacrimi,
În ochii lui asemeni apei care se pierde în pămînt
Lumina viitorului
Se-adună strop cu strop
Și umple omul
Pînă la pleoapele lui străvezii.
Saint-Pol-Roux a fost ucis
Iar fiica lui supusă la tortură.
Oraș înghețat, cu asemănătoarea ascunzișuri,
În care eu visez un rod în floare,
Visez la ceru-ntreg, visez pămîntul
Cum aș visa fecioare dezvelite,
Prinse-ntr-o horă fără de sfîrșit -
Voi sterpe pietre, ziduri lipsite de ecou,
Vă ocolesc acuma cu un zîmbet.
Decour a fost ucis.
traducere - Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: Paul Eluard
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.