In parcul vechi si rece si pustiu,
Trec doua umbre-n ceasul cenusiu.
Li-s ochii ofiliti, au buze moi
Si deslusesti cu greu ce-si spun in doi.
In parcul vechi si rece si pustiu,
Nalucile isi fac trecutul viu.
-Iti amintesti extazul nostru vechi?
-Ce tot imi torci trecutul in urechi!
Dar astazi, ma mai strigi pe nume tu
Si-n vis iti mai rasar eu oare? - Nu.
-Ah, zile dragi cum altele n-om sti,
Cand gurile ni se uneau! - O fi...
-Ce bolti albastre, ce sperante mari!
-Speranta-i azi prin norii funerari.
Si astfel merg starnind ovazu-n drum
Si noaptea ii aude doar, prin fum...
vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
.......ei vezi cât umor are Tătuca!:)))
Gerra Orivera
marți, 30 iunie 2015
Ma bucur mult de tot ca ai postat-o ...secret : asta e prima poezie a lui Verlaine citita de mine :) Parca ma intorc in timp :)
Adina Speranta
marți, 30 iunie 2015