În ochii tăi, făclii de dor,
Se-ngână timpul trecător,
Mă-mbeți cu ei și mă descânți,
Și mă fărâmi, și mă frămânți,
Mă faci plămadă de dorinți,
Mă porți prin ceruri și mă minți,
Femeie, umbră de păcat,
În sânge-ți plânge alt bărbat.
L-aud plângând, l-aud mereu,
Voi plânge mâine, poate, eu,
Și-n loc de vis de primăveri
Voi bea din cupa de dureri.
Te-a aruncat printre bărbați
Un zeu cu ochii-nnegurați,
Să ne rănești, apoi să pleci,
Femeie , floare de poteci.
Femeie, zâmbet de cais,
Mă porți prin viață ca prin vis,
Mă-mbeți cu gura și mă minți,
Mă scoți încet, încet, din minți.
Deși tu negi, nu e târziu
A vieții taină să ți-o știu,
Să-ți intru-n inimă, tiptil,
Femeie, floare de april,
Să te cunosc, să te-nțeleg,
De vraja ta să mă dezleg,
Să-ți fur sămânța de mister,
Apoi, din calea ta să pier,
Lăsând o umbră de dorinți
Și cupa mea de suferinți,
Să-nveți iubirea din mustrări,
Din patimi și din remușcări.
Femeie, vis înșelător,
Privești și ochii tăi mă dor,
Îmi cauți inima s-o frângi,
Vei învăța și tu să plângi,
Vei rătăci sub aspre zări,
Pe-nșelătoarele cărări,
Cu mâna-ntinsă către Cer,
Femeie, capăt de mister,
Vei cere leac și dezlegări
De ne-ntreruptele chemări
Ce-ți plâng în suflet chinuit,
Femeie, înger răzvrătit...
vezi mai multe poezii de: Pavel Coruț
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.