Zeiască e ploaia de vise,
Splendide cristale în ropot,
Cu brațe spre tine deschise,
Mă-nalț ca un sunet de clopot.
Mi-e sufletul sete nestinsă
De picuru-ți fraged, amar,
De unda-ți poveste nescrisă,
De inima-ți bob de cleștar.
Și inima-mi bate, îmi bate,
În ritm de măreț demiurg,
Dureri, erezii și păcate,
Eu simt cum din mine se scurg.
Și-n vise de-o viață mai nouă
Fiori de lumină pătrund,
Se scutură boabe de rouă
Și-n ultimul vis mă afund.
Ajuns în zenitul de-azure,
Cuvinte rămase, nezise,
Țâșnesc de pe buze mai pure,
Zeiască e ploaia de vise...
vezi mai multe poezii de: Pavel Coruț
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.