Erai minunea albă,
Mireasa din povești,
La gât purtai o salbă
De pietre-mpărătești,
Din voal ningeai cu stele,
Pe cap purtai coroană,
Din visele rebele
Croisei o maramă...
Pierduți ca pescărușii
În vuietul furtunii,
Trecut-am pragul ușii
Și-n zodia minciunii,
Sub floarea sângerie,
Ne-a adunat destinul.
Prea beți de bucurie,
Noi nu-i zărisem spinul.
Dar am ajuns furtună
Și te-am privit de-aproape.
În ochii tăi, minciună
Abia ascunsă-n pleoape
Și-n lacrima ivită,
Strigându-și dispererea.
Atunci, într-o clipită,
Eu ne-am citit cărarea:
Căzuți ca niște îngeri
Înfrânți și răzvrătiți,
Lipsiți de drept de plângeri,
Căci noi am fost iubiți,
Plecați ca două lamuri
Bătute de stihii,
Sărăci ca două neamuri
Lipsite de copii,
Vom rătăci prin ceruri,
Cerșind cu palme-ntinse
Un strop de adevăruri
Din viețile învinse…
(Sămânța de lumină, 2012)
vezi mai multe poezii de: Pavel Coruț
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.