De multe ori îmi amintesc
călătoria de trei sute de kilometri
cu taxiul
comandat în capitală,
aproape uitata deplasare în interes de serviciu
pe care o făceam împreună cu soția
primului nostru cosmonaut.
Nici până astăzi nu am încetat să-mi pun
aceeași întrebare prostească despre
care ar fi, totuși, sensul acestei amintiri întâmplătoare?
Ceilalți mă întreabă doar
despre cât o fi costat taxiul
și cine a plătit călătoria.
Nu mai știu.
Traducere Leo Butnaru
vezi mai multe poezii de: Pavol Janík