Etajul ultim al acestei toamne
A îmbibat cu-aramă dimineața
Și ne pudrează genele cu ceața
Menită la tăceri să ne condamne.
Romantice alei, pictate-n brume,
Ce nu renunță la visări de floare,
Ne-adună pașii-n frunze și culoare,
Ca într-un minunat sfârșit de lume.
Le-am străbătut spectacolu-împreună,
Cu capu-n nori și-ndrăgostiți de clipa
Când vântul ne-a zburătăcit aripa.
Am mers spre ea, ținându-ne de mână.
Dar iată c-acest aer foarte singur,
Rugina o-mpânzește-n calendare,
Îngheață drumul sevelor amare
Spre dulcele exploziei din mugur,
Iar nouă ne dizolvă poezia
În lacrimile ploilor senine,
Pe-aleea de la mine către tine,
Pe unde toamna-și plimbă astenia.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.