Pe sub umbrela lui nemișcătoare,
Un roi de sfere caută lumină,
Întregul întuneric se-nsenină
Când îi așterne-abisul la picioare.
Destinul frumuseții-ar fi ruină
De nu ar fi pe-arcada lumii Soare.
Revarsă-n Calea Laptelui culoare
Când, cu nectar, spirala i-o alină.
Și-acest Pământ, flămând și fără vlagă,
Cu-înalt de Capricorn și-adânc de Rac,
Gonește o vecie să culeagă
Dintr-un călcâi de Soare spini de leac.
Așa, înveșmântat în foc, mai leagă
Pe fruntea universului un mac.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.