Pe aripile verii
Te instalezi timid, precum o domnișoară
Ce nu știe efectul rimelului pe gene,
Se scutură ca floarea, amanți de primăvară
Ce ghes își dau spre vraja-ți zâmbirii exogene.
Înlocuiești paloarea din flori cu-mbujorări,
Emoționați cireșii aștern roșu covor,
Căpșuni, delicii-ascund în colb de-ngrijorări,
Din voaluri scot, caise, obrajii-nspre... gravor!
Din carul alegoric cu mânji de cireșar,
Tu, înfocată sari pe crupa lui cuptor,
Dogoarea ta ne mână spre-al mării scump cleștar,
Ori codri ne-amăgesc cu umbra spre izvor.
Nimb auriu vrea grâul când mări verzi înfioară,
Căpșorul înclinând smerit a rugăciune,
Tu maiestoasă treci cu ochii numai pară,
Ades ce-i viu imploră un nor de iertăciune...
Noi te rugăm fierbinte să nu uiți truda noastră,
De vijelii, lăcuste și grindine-o ferește,
Din praguri de gustar așaz-o-ntr-o fereastră
În care, rod râvnit, sub vraja ta sporește.
E scris prin anotimpuri să alergăm spre-o gară,
Din care trenuri pleacă cu noii truditori,
Ce-așteaptă să primească o generoasă
vară
Din zarea ce strecoară nădejdi în muritori!
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.