Umbra gândului se pierde,
Nici mie nu- mi vine-a crede
Că alerg imaginar
Pe- al uitării alb hotar.
Soarele- n luciditate
Arde cuvinte în șoapte,
Transpiații lipicioase
Curg în nesățioase vase
Și în semiconștiență
Apar semne de demență.
Tunetele furioase
Pătrund violent prin case
Și-o furtună nemiloasă
Amenință zona arsă.
Vijelia se pornește
Si ridică nebunește
Rând pe rând câte un gând,
Frica ară în cuvânt.
Ploaia rece și cu gheață
Spală creierul ce- învață
Să aprindă iar lumina...
Conștiența e divina
Tezire din toropeală.
Piei caniculă, ești boală!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.