Cărări netezite
Potecile iernii pe dealuri mişcând,
şerpuiri argintii pe genele ninse,
urme de paşi, ale iernii beții
se îndreaptă-n urcare, spre vise.
Din valea adâncă se-aude un sunet.
E foşnetul iernii, e zăpada cântând,
sunt paşii mei grei cărarea călcând
sau liniştea nopţii și-a vântului scâncet?
Din ochii deschişi ies lumini vălurite,
fluturări argintii ale genelor negre.
O iarnă, dar blândă, spre piscuri se pierde,
strălucind pe cărări netezite.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos.
sorina (autor)
miercuri, 13 aprilie 2022
Cărări netezite de strămoși și e moși
De părinți și de anii trecuți și frumoși ...
E iarna frumoasă și ninge încet
Și urcă sensibil la alb, un poet!
Ina M.
duminică, 23 ianuarie 2022