Parcă-i târâiș de șarpe,
Parcă-i tresărit de rază
Jocul mâinii peste clape,
Răvășit într-o amiază.
Cine ești, duh în dantelă?
A ta gură dă să scape
Lied topit în acuarelă
Și vărsat prelung pe clape.
De sub geana visătoare
Se-aud tânguiri de ape,
Răzvrătiri în larg de mare,
Valuri albe peste clape.
Unda sunetului trece
Când departe, când aproape,
Legănare dulce-n voce
Și pe drumul lin de clape.
Fremătări de melodie
Dorm închise între pleoape.
Tu, pierdută-n armonie,
Arzi cu mâinile pe clape.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.