pe sub cireși în floare
pășești
prin fereastra casei larg deschisă
ca o poartă spre cer
te-ai strecurat
în călimara mea
un strop de veșnicie
penița
Înșiră cuvinte vechi
în lumânare
lumea ia forma unor îngeri
sătui de nebunia luminii
se topesc
într-un haos controlat
de minți muritoare
noi
ne pregătim moartea întinși
peste patul în care
zâmbind
rugăciunea presară
petale de trandafiri
pe deal
pământul așteaptă
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.