păşesc prin locuri
în care firul de iarbă
străpunge cu măreţie
spinările
stâncilor
înălţându-te pe vârfuri
cu puţin noroc
ai putea să atingi
cu degetul porţile
cerului
de pe buza prăpastiei
mângâi cu privirea
coamele munţilor
păşesc pe Drumul Regelui
respirând
bucuria .
vezi mai multe poezii de: dragos lucica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Muntele reprezinta maretia si tu ai descris frumos sentimentul intalnirii cu el.
stomff
miercuri, 19 august 2015
Ai un stil direct, care reda fidel perceptia de moment, iar asta face sa se transpuna imaginea in ochiul cititorului cu repeziciune. Frumoasa aceasta poezie.
andreionthepoetry
miercuri, 19 august 2015
Imi place imaginea pe care ai ceeat-o. Imi place cum scrii, imi lasi loc de meditatie si asta e ok.
Irina B.
marți, 18 august 2015
imi place !!
rebeca
marți, 18 august 2015