Tăind apa mătăsoasă
Drept prin mijlocul de nouri
Trece barca luminoasă
Ca o umbră de ecouri.
Ea o undă de alină
Cu parcurgerea ei blândă
Dând cu pete de lumină
Peste-oglinda vălurândă.
Și se trece parcă-n lături,
Și se duce înainte
Cu albeață de omături
Și ninsoare de cuvinte.
Îmi cad mijlocuri de fraze
Și cu verde și cu-albastru,
Și cu frământări de raze
Din șoptire de jugastru.
Aș porni pe-a ei cărare
Ce-i săpată drept prin ape
Până nu-i topită-n Soare,
Melodia ca să-mi scape.
Tescuit din lumea largă
Voi păși ușor ca sfântul
Șoapta apei pe-unde-ncheagă
Cu lumini pale cuvântul.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.