În visul meu, pusesem mâna pe un abecedar,
un altfel de abecedar, din întâmplare
dacă întindeam mâinile transformate-n aripi
puteau atinge stelele ce ascundeau în sclipirea lor
litere înșirate pe-o flacără aurie
așteptând zâmbitoare să formez cuvinte
pe care să le aranjez încet, încet, în fraze
pe orbita pasiunii în care colindau dorințele.
Ca orice ființă transparentă
ce valsează cu timpul
am încercat să-mi deschid cartea sufletului
și să le așez pe filele albe
schimbând sentimentele, stările, voința, dorința,
în speranța de a colora în auriu fiecare cuvințel
schimbându-mi făptura în flori portocali...
M-am trezit din vis cu o dorință de a dansa,
chiar de a valsa printre cuvinte ce străbăteau alfabetul,
acel infinit de litere prin care-mi pot exprima trăirea
viselor ce-mi răsar mereu în grădina sufletului
pe aripile dimineții cu a ei raze de lumină
urmându-mi drumul printre litere
lăsând în urma mea ceasuri de pace și cântare
pe paginile vieții interioare
apropiindu-mi fiecare literă lipită de-un gând
în care flacăra iubirii nu poate fi stinsă.
vezi mai multe poezii de: AlbAtros