Un glas de șovăire peste ape
Împinge luntrea și îndoaie stuful.
Pletoase sălcii plâng cu vânt năduful
Pe care malul nu îl mai încape.
Cu umbre-apari... Să ne descrii povestea
Pe fila tulbure a întâmplării.
O moară mușcă din obrazul zării
Și umple cu un murmur toate-acestea.
Se-nalță ciripirile, să zboare,
Iar gâtul lebedei se-mlădiază
Pe ritmul undei care ne veghează
Sub nuferii cu palme de fecioare.
Din soare scapără lumini bălaie
Pe pânza moale a singurătății
Și aflu, molcom, glasul zeității
Ce-ți cântă-n piept a inimii bătaie.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.