Chiar de-ai fi după soare să te piteşti,
Tot te vor vedea ochii mei unde eşti,
Că la geam perdeaua-i deasă,
Ajungând în a mea dulce casă.
Iar un soare, de s-ar opri în calea ta,
Iar eu orbind nu te-aş mai vedea,
Dar faţa ta-i strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...
Tu eşti mândru, dar pe soare îl orbeşti,
Ca o lună coborâtă din poveşti,
Viaţa-i frumoasă aici pe pământ,
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.
Dacă de mine viaţă te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi,
Faţa fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta..
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.