Pe vremea noastră
Născut la sat între Țărani
Crescut în portul de-altădată,
Pe ulițe cu bolovani
Trecură-mi ani fără plată.
Între săraci mi-a fost destinul
Sau poate barza a greșit,
-Ce mai contează dacă spinul
Înțeapă unde-i peticit !.
Săracul tot sărac rămâne
Iar boii nu mai trag defel,
Dar tot mai dulce este-o pâine
Când o împarți cu un cățel.
Așa era pe vremea noastră
Obișnuiți cu pofta-n cui,
Visând la pasărea măiastră
Sau la plăcinta orișicui.
Trăind cu simțul de pisică
Suprinși la oala cu smântână,
Știam ce-nseamnă aia : " frică "
Când nu dormeam o săptămână.
Știam ce-nseamna coate goale
Genunchi loviți, picior umflat,
Să umbli ziua fără țoale
Precum: " lonică" la scăldat.
Să faci o mămăligă mare
Să tragi de ea cu sapte guri,
Si-apoi în paturi la culcare
Să stai cu gândul la fripturi.
Dar au trecut si-aceste zile
Cu rău si bine, cu de toate,
Si răsfoiesc a vieții file,
Din nou cu buzele umflate.
Si mă gândesc la cei de-o seamă
Sunt tot săraci, nu au parale,
Dar poate au de-un borș cu zeamă
Si-o oală mică cu sarmale.
De M Horlaci.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci