De pe mal de râu, arinii
Freamătă ceva în șoapte -
Poate nu vor ca în linii
Stelele să cadă-n noapte?
Ei degeaba protestează
În durere, în bravadă,
Căci, pierzând rază cu rază,
Stelelor li-e dat să cadă.
Chiar unite de-s cu glasul
În susținerea de aștri
Înălțându-se-n vozglasul
Lor spre anii cei albaștri.
E posibil să mai fie
Doar o simplă bolmogire
Și-n a lor e melodie
Despre noaptea în iubire.
Despre râul ce se zbate
Fără sine-n prund la vale
Uitând totul, uitând toate
Cu-albia gonit pe cale.
În privirile lui lucii
Stele-nalte își înțese,
Iară grijile răscrucii
Nu-i sunt foarte înțelese.
Doar se joacă prunc cu valuri
Râzând cu bulbuci de spume,
Iar arinii de pe maluri
Povestesc povești de lume...
Cine știe... Văd că stele
Lunecă înalt pe unde,
Iară visurilor mele
Inima-mi doar le răspunde.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc!
bragagiu (autor)
luni, 29 august 2016
Foarte bune versuri. Mi-au placut tare mult.
sonia
duminică, 28 august 2016