Cad imagini de liniști
Și ecouri de stele
Peste râu ce-n ariniști
Poartă ape rebele.
Care-s încă în viață
Printre pietre rotunde
Unde crusta de gheață
Nu se-ncheagă în unde.
Ca întregă să prindă
Zbuciumarea lor trează
Ca pe-un chip ce-n oglindă
Fața iar și-o maschează.
Nimicindu-și esențe
Și-ncâlcit ticluită
Precum proza în zdrențe
Poezie-i numită.
Însă apa se zbate
Ca un suflet ce nu se
Teme de nedreptate
Cu-avantaje propuse.
Ci se vrea numai vie
Chiar și-n mijloc de iarnă
Nu o dalbă pustie
Ce-nghețată se toarnă.
Amuțit e pământul
În frumoase tablouri
Și presară argintul
Reflectări și ecouri.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc din tot sufletul!
bragagiu (autor)
marți, 15 decembrie 2015
o scriitura tehnica,ermetica si eleganta
Vasile Poenaru
luni, 14 decembrie 2015